Cum se realizaza mozaicul din sticla de Murano

Mozaicul este o lucrare monumentală, dar migăloasă. Foarte migăloasă. Însă ceea ce rezultă după mai multe luni de muncă rămâne peste ani si veacuri. Chiar si mai mult.

În această perioadă lucrez la un portret al Mântuitorului pe care îl realizez în sticlă de Murano, tehnica mozaic, bineînțeles.

O particularitate a mozaicului în sticlă de Murano este că se lucrează în oglindă. Ceea ce vedeți dumneavoastră în poze este, de fapt, spatele lucrării. Pe față ar putea arăta ușor diferit din cauza diferentei de nunațe dintre față și spate.

Care este diferența dintre sticla de Murano și ceramica?

- În primul rând, aspectul. La sticla de Murano regăsim o varietate de culori mult mai mare decât la ceramică. Sticla de Murano îmi oferă posibilitatea de a face linii fine și treceri discrete mult mai bine decât ceramica.
- Pe lângă faptul că avem o paletă mult mai largă de culori și nuanțe, acestea sunt mult mai vii, mai strălucitoare.
- Bucățile de piatră cu care lucrez în sticla de Murano sunt mult mai mărunte, de unde rezultă mai multă migală, dar si treceri mai frumoase.
- Și nu în ultimul rând, ținând cont de faptul că mozaicul este o lucrare monumentală de exterior, este foarte importantă rezistența materialului la intemperii. Atât ceramica, cât și sticla de Murano se pretează ca materiale pentru exterior și pot rezista zeci de ani cel puțin. Însă, dacă aruncăm o privire în istorie, mozaicurile care au dăinuit până în zilele noastre, cele vechi de mai bine de 1000 de ani, sunt cele lucrate în sticlă. :)

Sf. Arhidiacon Ștefan

Sfantul Stefan cunostea foarte bine Scriptura si propovaduia cu multa putere pe Hristos. Saducheii si fariseii au pus niste barbati sa spuna ca L-au auzit rostind cuvinte de hula impotriva lui Moise si a lui Dumnezeu. In vremea aceea, blasfemia era pedepsita cu moartea. Ajuns in fata sinedriului, i-a infruntat pe judecatori, iar acestia au cerut ca Stefan sa fie ucis cu pietre. In acele momente, Sfantul Stefan a avut o viziune in care l-a vazut pe Hristos „stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu.“ 

Icoană pe lemn

Dimensiuni: 35cmx16cm

Icoană executată la comandă (nașii pentru finuțul botezat)

Preț: 200 lei

Mahrama Domnului

„Sfânta Mahramă” sau „imaginea nefăcută de mână omenească”, pe care Biserica Ortodoxă o prăznuiește în fiecare an pe data de 16 august este considerată a fi prima icoană a Mântuitorului Iisus Hristos.

Icoană pictată pe sticlă
Dimensiune: 50cmx30cm

Cât costă?

Prețul unei lucrări (fie că este vorba de o icoană sau de o decorațiune) variază în funcție de mărime, complexitate, materiale folosite, precum si  de tehnicile folosite (poate fi pictură pe frescă sau alseco, mozaic sau zgrafito).

Pentru a ajunge la un acord pentru realizarea unei lucrări este necesară discuția în prealabil cu privire la caracteristicile ei, timpul de realizare, etc. 

Orice lucrare se realizează la comandă, în conformitate cu dorințele beneficiarului și în REGIM DE UNICAT.

Detaliile privind transportul se vor discuta telefonic (poate fi prin poștă, prin curierat, adus la locație sau lucrat la locație, în funcție lucrare).

Vă invităm să „răsfoiți” paginile acestui blog unde veți putea vedea câteva dintre lucrările deja executate la comandă.

Contact:

0751072842

marian3dolea@gmail.com

Cum a apărut cultul Sfintei Cruci

Poate mulți dintre voi vă întrebați cum de am ajuns noi sa cinstim atâtea simboluri. Nu ajungem oare ca și cei care se închină la idoli?

Ei bine, nu! Dacă am „scotoci” un pic prin sertarele istoriei, am înțelege mai bine. Voi încerca să aduc câteva informații, nu foarte multe :), care ne vor ajuta să ne construim o imagine de ansamblu a ceea ce trăim azi.

Vă ofer mai jos un extras din cartea Domnului Profesor Constantin Apostol, „Oficializarea stilului pictural bizantin în iconografia creștină”:

„Cultul Sfintei Cruci, deși încă nedefinitivat, era practicat în primele secole în mai multe moduri complementare: însemnarea feței la cele mai importante momente ale zilei cu Sfânta Cruce, și, pe de altă parte, inscripționarea, pictarea, sculptarea sau gravarea ei pe diferite obiecte de purtat (bijuterii, opaițe, inele, relicvarii, etc.). Datorită faptului că în perioada paleocreștină se utiliza disciplina „secretă” (din cauza persecuțiilor), atât textele sacre, cât și imaginile specifice artei creștine aveau un profund caracter simbolic, fiind prezentate într-o formă accesibilă numai inițiaților.

Păgânii și evreii nu înțelegeau sensul cinstirii unui obiect de tortură considerând acest obicei creștin imoral și totodată un motiv al demonstrării „nebuniei” lor.

Ordonarea tainică a tuturor momentelor cultice s-a efectuat în vederea protejării spațiilor sacre, a obiectelor de cult, a textelor și imaginilor sacre de către creștini împotriva profanatorilor și, desigur, pentru protejarea membrilor comunității de prigoana urmăritorilor.

De la această orânduire nu s-a sustras nici simbolul Cinstitei Cruci care, de foarte multe ori, a fost disimulat, ascuns printre alte elemente cu caracter decorativ, îmbrăcând diferite forme: ancoră, trident, litera grecească tau (T) sau monogramul hristic, cu variantele lor de expresie.”

„Prima reprezentare sigură datată a crucii pe un monument creștin apare incizată pe peretele unei case din Herculanum, înainte de anul 79, o alta găsim mai târziu în inscripția de pe un altar din Palmira, din anul 134. În inscripțiile și epitafurile din catacombe găsim de cca. 20 de ori semnul Crucii, iar ultimele descoperiri arheologice din Palestina ne-au adus noi mărturii că semnul crucii era folosit ca simbol creștin pe osuarele din necropolele aparținând chiar membrilor primei comunități creștine din Ierusalim.” (E. Braniște, Liturgica generală)